Ma si gandeam....de ce nu am vrut sa vad adevarul cu toate ca il stiam foarte bine? De ce nu am vrut sa recunosc ca Alex umbla cu absolut toata lumea cand eu stiam asta mai bine decat oricine?! De ce m-am mintit ca o sa fie bine cand stiam ca nu o sa fie si ca am sa pun capat odata si odata? De ce nu am vrut sa recunosc ca nu am sa merg niciodata in tabara la mare? De ce nu am vrut sa recunosc ca eram singura? De ce nu mai pot sa dorm pentru ca am stat treaza prea mult timp din cauza ca plangeam sufocata in perna plina de nervi descarcati de atatea ori?
Lucruri tragice. Si nu am vrut sa recunosc niciodata ceea ce stiam prea bine... Asta am facut mereu. Asta am facut pana acum. Cred ca am avut noroc sa ma schimb...Am avut noroc sa vad ca nu are sens sa ma mint pe mine, nu are sens sa ii mint pe cei din jur, pe cei pe care ii iubesc enorm. Oamenii astia nu merita sa fie mintiti. Oamenii astia m-au schimbat. Lor le datorez ...lor le datorez existenta mea prezenta. Ma datorez pe mine cum sunt acum.
Va iubesc mult, bai!!! Mult mult mult de tot !!! >:D<
Aceasta postere o dedic prietenilor mei eterni: Mada, Elena, Ilinca, Bibu si Razvan



Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu