De mult uitat...si brusc regasita

Stiu...Viata mea amoroasa e o mare tornada care se misca cu peste 500km/h si ma face sa vreau sa imi vomit matele de la atata invarteala. Cand cred ca ceva e sigur in toata prostia asta, se dovedeste a nu fi si situatiile se intorc pe toate partile si ma ametesc si le-am lasat pe toate pe mana destinului si m-am lasat si pe mine pentru ca nu mai sunt in stare sa fac ceva in legatura cu nenorocirea asta de tornada. Si ca orice furtuna are si un punct calm , ochiul furtunii, in care am aterizat acum cateva zile . Logic ca in jurul meu e aceeasi caracteristica invarteala si discordie dar eu momentan ma aflu intr-o oarecare siguranta stabila ( care logic ca va fi data peste cap de ceva, eventual un bou zburator care o sa zica: WiLLLL , nu mai suntem in Kansas!! ). Pana una alta sa vad ce o sa fie cu toate chestiile astea. Si am intrat intr-o criza de panica noaptea trecuta petnru ca mi-am dat seama ca am uitat sa iubesc. Cum se iubeste? Ce naiba e aia iubire? Eu pana acum am crezut ca am iubit dar incep sa ma indoiesc profund de treaba asta. Cum se joaca prostia asta de iubire? E in doi, uneori in trei, alteori e da totusi nu o vezi...Si logic ca m-am panicat! E ca atunci cand te duci intr-o tara straina si nu le sti obiceiurile si nu sti cum sa reactionezi si ce sa faci ca sa nu o dai in bara. Cam asa sunt si eu acum. Un tampit bou m-a facut sa uit cum e sa iubesti. Dragostea ar trebui sa o simti, sa sti din instinct ce sa faci, e in natura umana, nu? Ei bine, eu sunt ca o pisica(:)) dragalas animal) domesticita care a uitat sa vaneze si care nu stie ce sa faca cand vede un soarece. Eventual il ignora si trece pe langa el. Tre sa imi trezesc simturile astea adormite! Nu pot sa stau asa pentru ca ar fi demn de mila! Si eu nu sunt asa....nu vreau sa il ranesc sau prostii de genu. Mie nu imi mai e frica de suferinte sufletesti. Sufletul meu a fost deja mutilat, taiat, manjit cu noroi, batjocorti si asa mai departe, deci nu ma mai doare nimic, m-a obisnuit. Greu o sa fie sa ma dezobisnuiesc si sa ma vindec. Cand te vindeci doare un pic. E ca atunci cand pui spirt pe rana dar suporti pentru ca sti ca o sa te faci bine. Eu vreau sa ma fac bine. Vreau sa-i fac bine si pe altii... Stiu ca fac o gramada de prostii dar am un suflet bun si curajos si puternic. In primul rand puternic. O sa fiu mandra cand o sa ajung cu el sus. E cel mai bun din cate exista si nu as vrea sa-l schimb pentru nimic! Cam atat raportez eu din ochiu furtunii...