Da sau nu ?

Zilele trecute,proful de religie ne-a dat sa vedem niste filme despre avort. In imaginile alea, copilul nenascut vorbea (evident fara ca mama lui sa-l auda) despre cat o iubeste , despre vocea ei si cum nu ii place sa o auda plangand sau suparata, pana in momentul in care doctorul l-a ucis. Evident ca asa a facut, doar era un avort.
Eu personal sunt contra avort! Contra avort pana in panzele albe! Si sunt pentru asa ceva deoarece imi este imposibil sa ma vizualizez ucigasa. Chestia e ca dupa ce am vazut trebuirile alea, am inceput sa imi pun niste intrebari. Oare daca as sti ce gandeste copilul meu ( AL MEU!!!!!), daca i-as auzi din butica gandurile si sentimentele, daca as simti cum se misca, oare as vrea sa il omor? Oare as vrea sa fac asta? As vrea sa ii fac asta COPILULUI MEU?Tot eu imi raspund. Nu imi place sa ma induiosez la lucruri de genul asta. Ma gandesc ca daca sarmanul a fost conceput intr-o noapte de betie, intr-o noapte de betie si haos si frig si inconstienta dintr-o greseala de-a mea? As mai fi in stare sa-l pastrez?Da, l-as pastra neconditionat dr ce ar zice ai mei, prieteni, el chiar daca  as sfarsi prin a-l creste singura. In plus chiar daca sunt atat de aiurita incat nu as fi in stare sa cresc un copil as faceo, daca Dumnezeu mii l a dat atunci inseamna ca e de datoria mea sa suport toate astea. As uita cu siguranta sa ii dau de mancare sau cine stie ce. As fi o mama deplorabila la inceput.Deci daca sunt pentru avort sau nu? NU depinde de situatie. Si sunt sigura ca nu orice femeie gandeste asa. Daca considera ca acel copil e o greseala nu o sa il doreasca desi personal cred ca trebuie sa l accepte pentru ca trebuie sa ne asumam faptele !