Se facea ca eram pe la 30 de ani intr un parc frumos...era vara si cald... peste tot numai flori..iar eu spre incantarea mea aratam bine...eram inalta slaba imbracata intr o fusta visinie mulata pana la genunchi cu un sacou alb ,tocuri si tunsa bob...eu ! asa sa fie proectia mea asupra mea in viitor ?!... revenind...impingem un carucior ...dar nu pentru bebelusi...carucior tot pentru copii dar mai mari...
M am asezat pe o banca si mi am deschis o carte..si vine Vlad la mine si spune : " Nu pot sa cred..dupa atatia ani ai ramas la fel!" si am spus " Poate dorul m a tinut asa "..am inceput sa vorbim si dintr o data de piciorul meu se lipeste un baietel de vreo 3-4 ani care spun : " Mami ! Mami! Vreau acasa !", ii spun " mergem acus"...si el " Mamiii! Vreau acum !!! " si replica care m a socat oarem ...i am spus " Vlad, fii cuminte !"
... cum as putea sa imi numesc copilul dupa un capitol incheiat cand eu planuiam ani la rand sa l cheme Edward sau Sebastian ?! ... m a pus pe ganduri si ma intreb...daca ar fii fost asa ?
Oare ce as fii simtit in momentul in care l as fii vazut doar...dupa atatia ani..aratam ca o doamna ...aveam copil...deci eram casatorita...deci ma casatorisem din dragoste..deci imi iubeam sotul... oare cum e sa te intalnesti cu prima ta iubire adevarata dupa atatia ani ? Nu stiu daca in realitate as fii putut sa i fii raspuns...Oare chiar m ar fii recunoscut...oare chiar l as fii recunoscut ?! Oare ce s ar putea fii intamplat ?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu