Decat sa iti spun “te iubesc”, aleg sa iti arat asta

"Poate ca una dintre cele mai simple incercari ale vietii a fost sa ne pierdem de noi insine, sa dam o scurta vacanta eului, sa ne sufocam si sa ne dam seama ca nici sa murim unul fara altul nu putem, caci pana si moartea noastra e in doi.Cand doua suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarna apa doar unuia. Visele nu tin de sete. Doar ca, atunci cand doua suflete se iubesc, in adancul pamantului, acolo unde isi intalnesc radacinile, stiu adevarul. Pot sa se minta prin cuvinte, dar nu si prin respiratie sau prin privire sau prin gand. Toata noaptea mi-a ars carnea de dorul tau. O sa innebunesc a Nu pot fi atat de crud incat sa ma razbun pe tine pentru ca nu mi te dai... Traim de atata timp degeaba. Nu ti-e dor de aer curat? Cat mai ai de gand sa respiri mocirla? Mi-e dor de tine si am atata sete de firesc cu tine, de curat. Am gresit. Dar cine nu o face. Si oare nu tocmai pentru ca am gresit mi-e atata sete de a face un dus in suflet? Sa nu crezi niciodata ce iti spun. Sa crezi doar ceea ce simti. Nu intotdeauna cuvintele contin adevar. Tot ce ni se intampla, frumos, urat, divin, diabolic, suntem noi. In momentul in care ne-am intalnit, ne-am amestecat sufletele. De ce ne-am certat? De ce suntem despartiti? Stie vreunul? Asa se cearta copiii. Nu-si vorbesc, dar nu stiu de ce. Si noi vom ramane copii in tot ceea ce vom face si ne vom spune. Oamenii care se iubesc au de multe ori un comportament prostesc. Sunt cu tine. Te astept si te traiesc. Cand simti ca poti sa lasi un alt om sa te locuiasca, iti asumi imprevizibila si desavarsinta suferinta. Stii ca oricand, in orice fractiune de respiratie, omul acela poate sa bata in tine piroane si tu trebuie sa il lasi, sa nu fugi, sa nu te ascunzi, sa nu-l scoti afara din tine. Iubirea nu inseamna sa-ti lasi sufletul sa fie un teren de joaca pentru nebuni, ci un ring de dans unde nu ai voie sa te opresti, unde trebuie sa rezisti pana la capat indiferent de muzica pe care o auzi, indiferlent ca iti place sau ca nu iti place, ca ai obosit, ca iti este frica…In infinit nu exista popas. Daca ai obosit, iti tragi rasuflarea din mers. Ce prada usoara este omul atunci cand singuratatea il copeseste. Cand iubirea iti produce o suferinta deliranta, ar trebui sa te bucuri. Inseamna ca esti la limita autentica a vietii. Suferinta este singurul semn concret pe care il poti avea in momentul in care iubesti. Suferinta aceea nuda cand rezisti si reusesti sa nu il scoti afara din tine pe celalalt, ci dimpotriva, il accepti, il vezi, il recunosti. Lasandu-l pe celalalt sa te cunoasca, te lasi pe tine sa il cunosti. Ce texte....te chinui mult sa le scoti? Asta inseamna sa iubesti? Sa simti ca nu poti fara celalalt? Sa simti un gol in tine? Sa simti ca nu ai niciun sens si ca nu poti sa respiri de dor? Nu-mi este frica de nimic in ceea ce ne priveste. Am trecut prin Rai si prin Iad si o sa mai tot trecem prin multe. Faptul ca nu am ramas niciodata acolo este dovada ca ne iubim. A ramas intotdeauna in noi, nu in afara noastra. Raiul si Iadul le-am adus in noi, nu le-am abandonat. Ne-am indragostit, ne-am alergat, ne-am inselat, ne-am jupuit, ne-am amestecat, ne-am jurat, ne-am ingenuncheat, ne-am zburat, ne-am trait si asa o sa facem pana la ultima suflare, din nou si din nou. Nu am de ce sa fiu spionul tau. Daca alegi sa minti, te minti in primul rand pe tine. Nu vad de ce nu mi-ai spune direct: vreau sa traiesc asta. Ce as putea eu sa-ti fac? Sa te opresc? Cum? Daca vrei cu adevarat sa traiesti ceva, traiesti si peste mine, si peste ceea ce te-as ruga eu. Daca vrei sa te opresti, o faci tot pentru ca vrei tu, pentru ca alegi sa nu ma ranesti, sa nu aduci intre noi o durere meschina, inevitabila, umana si pentru ca voiajul nostru este mai puternic decat satisfactia unei croaziere temporare. Miros a tine. Ma tavalesc cu tine in somn. Ma culc. Uneori uit sa te mangai, sa te privesc, sa te admir. Ma obisnuiesc cu tine si nu te mai vad. Uit ca oricand pot sa nu te mai am. Acum esti aici. Daca nu ai mai fi cu adevarat, as realiza cat de mult timp am pierdut nepretuindu-te. Rezistam cat suntem angajati, cat pumnul sta strans si ne cuprinde.Cand il deschidem, incepem usor sa ne scurgem, sa nu mai fim. Decat sa iti spun “te iubesc”, aleg sa iti arat asta.'