Neutru

acum un an am început să merg la terapie
pentru că eram bolnavă de iubire.

psihologul m-a întrebat la finalul şedinţei
 cum vezi sentimentele?
ce reprezintă ele pentru tine?
i-am spus că nu mă pricep la comparaţii, dar pentru mine

sentimentele sunt un labirint al creierului
mai mult sau mai puţin complicat
care duce la înţelegerea sufletului.

frica, de exemplu, e un labirint prin care se trece greu
pentru că mulţi pereţi se aruncă în faţa ta
şi te orbesc câteva secunde...
doar la final,când priveşti înapoi
realizezi că drumul era drept.
fericirea? mă întreabă.
îi spun că nu există acel labirint încă,
e în construcţii.
îmi spune că va trebui să ne vedem de două ori pe lună.

acum două luni psihologul mă întreabă
cum a evoluat relaţia cu el?
ce reprezintă el pentru tine?

îi spun că nu ştiu prea bine să explic,
dar voi încerca o comparaţie.
e ca şi cum eu sunt statele unite, iar el groenlanda,
încă nu un stat independent.
până acum am cumpărat petrol de la ţările arabe,
dar preţul pe care trebuie să îl plătesc devine prea scump...
simt că un război e gata să pornească înăuntrul meu
şi el e singurul care l-ar putea opri.
dar sufletului lui e de gheaţă
şi simt că nu pot ajunge la el.
îmi spune că nu mă pricep la comparaţii
şi că va trebui să ne vedem de două ori pe săptămână.

acum o săptămână psihologul a vrut
să încercăm din nou un experiment.
el va spune un cuvânt sau o expresie, iar eu
prima idee care îmi vine în minte auzind-o.
aţă dentară. pedanterie.
cafea. dimineaţă.
fericire. pace.

mi-a dat foaia cu răspunsurile mele
de acum un an.
sărut. nopţi lungi. iubire.

îmi spune adio, domnişoară,
ai înţeles.

Repost #DI