Iubirea e o forță nucleara (D.T.)

Oamenii de ştiinţă
au căzut de comun acord
în legătură cu proprietăţile fizice ale iubirii.

Ei au concluzionat
că iubirea e o forţă nucleară,
fiind una din interacţiunile fundamentale
dintre două inimi şi
având raza de acţiune extrem de mică,
astfel că e nevoie ca sufletele
să stea la o distanţă
mai mică sau egală cu un foton
sau cu nimicurile cotidiene
-care se ştie că au raza
de preamulttimpîmpreună-

Dar vai
distanţele sunt şi ele relative
astfel că x poate fi mai aproapiat de y
decât y de x,
Însă odată ce s-a realizat cuplajul cuantic
indiferent de distanţă,
sufletele sunt armonizate perfect
în aceeaşi stare cuantică.

Totuşi cele mai importante concluzii au fost următoarele:
Nu există emoţie să depăşească intensitatea iubirii,
Pentru a crea orice, e nevoie de un big bang,
Atracţia depinde mereu de distanţă,
Ajuns la temperatura absolută a indiferenţei,
niciun sistem nu poate primi sau accepta iubire
- sau orice alte stări din categoria emoţiilor-
Echilibrul e mereu posibil, chiar dacă entropia creşte,
Energia cu care iubim rămâne constantă
chiar dacă unele variabile se schimbă,
Iubirea poate fi şi vie şi moartă în acelaşi timp
până când nu este pusă la încercare,
Nu poţi ştii niciodată în acelaşi timp
cu precizie
intensitatea ei şi durata de viaţă,
dar cel şi cel mai important

Legile iubirii sunt aceleaşi în toate
sisteme de referinţă însufleţite.


Repost #dee.t