Ştiam că nu sunt decât o altă opţiune pentru el, cu toţii suntem opţiunile cuiva şi cu toţii avem la rândul nostru alte opţiuni. Ciudat? Ciudat că ne considerăm între noi bunuri de larg consum? Femei şi bărbaţi, bărbaţi şi femei. Ne place să avem opţiuni, opţiunile ne oferă siguranţă. Datorită opţiunilor putem negocia cu cei care ne consideră la rândul nostru opţiuni.
Ce ciudat! Negociere… în dragoste? E cu adevărat dragoste sau satisfacerea unor nevoi adânc îngropate în noi? Sau poate că suntem nişte victime ale educaţiei, ale imaginaţiei, ale societăţii. E uşor să te laşi sedus de ipostaza victimei: “Nu sunt eu de vină că-mi plac genul ăla de femei/genul ăla de bărbaţi.” Într-adevăr atracţia nu este o alegere, e mai degrabă o predispunere, însă în loc să ne lăsăm duşi de val intervin convingerile limitative: partenerul e suficient de bogat, frumos şi isteţ? Ce slujbă are? Oare va fi acceptat de familie, de prieteni? Cum va arăta viitorul alături de acel partener? E bun la pat? Voi fi suficient pentru el? Şi exemplele pot continua…
Eram o opţiune pentru el, am continuat să fiu o opţiune până în momentul în care am observat-o pe una dintre tipele cu care se întâlnea. Fără să mă gândesc prea mult m-am comparat cu respectiva. În acel moment am simţit că sunt superior individei respective, în acel moment el a devenit o opţiune pentru mine. Femeile simt cel mai uşor schimbarea în atitudinea unui bărbat. Cred că la început a fost surprins, apoi a devenit intrigat, în scurt timp am înaintat în opţiunile lui. Nu, încă nu ajunsesem în vârful piramidei, însă simţea nevoia să-mi vorbească mai des, să se întâlnească mai des cu mine, să-mi vorbească mai frumos. Poate că nu ajunsesem încă la nivelul partenerelor cu care se întâlnea dar simţea o schimbare, simţea potenţialul pe care-l aveam, femeile întotdeauna simt potenţialul unui bărbat şi caută să-l ţină aproape. Cred că femeile ar putea fi cei mai buni impresari sau căutători de talente.
Mi-a căutat compania atât de mult încât am exploatat momentul şi i-am oferit o dovadă a abilităţilor mele. Cred că acela a fost momentul când a realizat că el a devenit o opţiune pentru mine.
Mi-a căutat compania atât de mult încât am exploatat momentul şi i-am oferit o dovadă a abilităţilor mele. Cred că acela a fost momentul când a realizat că el a devenit o opţiune pentru mine.
Odată ce ajungi să identifici nevoile unui barbat e atât de uşor să-l cucereşti încât e aproape un păcat. Nu există ticăloşie mai mare decât să fii bărbatul care poate satisface nevoia unei femei şi apoi s-o faci. Hmm… Sau e oare ticăloşie mai mare să ai această putere şi să n-o faci?
By Felix Cailean
Tx budd
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu