Pot fi cronice.
Pot fi dureroase.
Amintirile dor uneori ca o operatie fara anestezie. Doare sa te uiti in oglinda si sa stii exact care sunt firele alea de par pe care ti le-a atins ultima data. Sa vezi exact locsorul ala de pe frunte unde ti-a lasat ultimul sarut. Sa ii vezi urma mainii in palma ta, asa cum te-a strans ultima data. Sa vezi o particica din buza de sus inca rosie de la ultimul lui sarut.Sa intorci capul pe strada de fiecare data cand auzi felul in care te striga. Sa tresalti la fiecare measaj trimit si sa ramai dezamagita cand realizezi ca de fapt de la el nu o sa mai fie. Sa te trezesti fara ca acel cineva care odata sa iti spunea "Buna dimi" iar restul de mesaje sa fie inutile si fara valoare.
Doare.
Mai ales, cand nimeni altcineva nu isi da seama, dar cred ca asta e drama fiecare fete care iubeste ca intreg omul . Sa tragi aer in piept si sa spui „asa a fost sa fie!” si sa zambesti usor dar fals. Slava Cerului ca e vara si nu se simte raceala din oameni! Miroase a nou, a speranta, a mai bine. Era o vreme cand totul in jur mirosea doar a el .Dar o sa trecem si peste asta ca na...au altii altele mai grele .
![]() |

amintirile să rămână de domeniul trecutului, aşa zic
RăspundețiȘtergere